Fantasy-World

Lumea imaginatiei tale

Ultimele subiecte

» ID`uri
Vin Aug 20, 2010 4:30 pm Scris de LiOnX

» Sa ne cunoastem
Vin Aug 20, 2010 4:15 pm Scris de LiOnX

» Cine ai fost intr'o viata anterioara?
Lun Iul 05, 2010 10:42 pm Scris de dark angel

» Poti prezice viitorul?
Lun Iul 05, 2010 10:35 pm Scris de dark angel

» Cu ce baiat din Twilight te potrivesti?
Lun Iul 05, 2010 10:30 pm Scris de dark angel

» Poezii.
Vin Iun 25, 2010 1:08 am Scris de LiOnX

» Ce spune scrisul tau despre tine?
Vin Iun 25, 2010 12:29 am Scris de LiOnX

» Alb / Negru
Joi Iun 24, 2010 12:42 am Scris de LiOnX

» Ce melodie asculti acum?
Joi Iun 24, 2010 12:35 am Scris de LiOnX

Navigare

Top postatori

Bia (143)
 
adikady (43)
 
The Role Model (41)
 
Yuuki Kurosu (24)
 
zero kiryu (23)
 
zalmoxis (18)
 
Sandra (17)
 
Mm<3 D.Love (14)
 
Aikad (13)
 
Twilight.Drug (11)
 

Parteneri

forum gratuit

    colectionara de inimi-poveste!

    Distribuiţi

    adikady
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 43
    Data de inscriere : 08/08/2009

    colectionara de inimi-poveste!

    Mesaj Scris de adikady la data de Dum Aug 16, 2009 11:19 pm

    introducere...
    sunt eu,acest nebun care calatoreste in pustiu cu scopul de a construi un templu special,de iubire..nu este pentru prima data cand incerc sa construiesc acest templu.am mai incercat,am mai construit acum cativa ani un templu dedicat primei mele iubiri..insa,desi am muncit din greu,desi templul a fost gata,intr-o zi blestemata s-a daramat,iar ea,zeitatea care-mi cucerise inima nu a mai dorit niciodata sa ma iubeasca,poate ca nu m-a iubit deloc,deoarece intotdeauna ma trata cu un aer rece,cu indiferenta...atunci am suferit primul soc,atunci mi-am dorit pentru prima data sa mor,sa parasesc pentru totdeauna lumea aceasta...
    au trecut cativa ani,timp in care eu am inceput sa calatoresc pe un traseu necunoscut,deoarece cred ca in acele momente am fost o fiinta care nu a mai putut distinge formele,deoarece am devenit orb,caci irisul ochilor mei se obisnuise,poate prea mult,de chipul tau..traiam in intuneric,iar sfarsitul se apropria foarte rapid,dar iata ca niciodata nu a venit.
    drumul vietii m-a dus se pare intr-un loc de unde nu voi mai putea iesi niciodata,caci aici traieste o fiinta,care se transforma intr-un vampir,caci ea este o colectionara de inimi,rapind fericirea fiecarui om..desi credeam ca este doar un mit,o simpla poveste,din nefericire am avut nesansa sa o intalnesc si sa ajung si eu in inchisoarea in care zac si astazi trupurile acestor victime...va voi prezenta,in functie de timpul pe care o sa il am la dispozitie,o mica poveste despre aceasta colectionara de inimi care traieste si astazi printre noi...

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: colectionara de inimi-poveste!

    Mesaj Scris de Bia la data de Lun Aug 17, 2009 9:39 pm

    interesanta introducere...

    atunci am suferit primul soc,atunci mi-am dorit pentru prima data sa mor,sa parasesc pentru totdeauna lumea aceasta...

    e adevarat ca sfarsitul unei relatii nu este niciodata usor, dar viata merge mai departe; lucrurile frumoase vin cand nu te astepti mai putin

    sunt curioasa in legatura cu acea vampiroaica...

    adikady
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 43
    Data de inscriere : 08/08/2009

    Re: colectionara de inimi-poveste!

    Mesaj Scris de adikady la data de Mier Aug 19, 2009 7:56 pm

    prima greseala...
    20 iunie-o zi ce parea obisnuita,dar care era de fapt inceputul unui cosmar,caci in acea zi urma sa fac o greseala care sa-mi distruga viata monotona,dar sigura,pe care o aveam pana atunci..of,daca as putea schimba aceasta decizie pe care am facut-o,ar fi minunat,dar asa este viata...cu bune,si mai ales cu rele..sper totusi sa fiu eu cel nebun,sper ca lumea aceasta pe care o vad sa fie doar o iluzie..dar tare ma tem de gandul ca as putea avea dreptate.nu mai pot zambi,nu mai pot nici macar plange,caci puterile mele s-au sfarsit datorita greselilor mele..
    imi amintesc,desi as vrea sa uit ziua aceea pentru totdeauna,ca eram in drumul meu obisnuit prin oras.urmam acelasi traseu,soarele desi lumina puternic,nu ma deranja..
    orasul era acelasi,plictisitor,putin adormit de zambetul amortit al soarelui..razele soarelui se pare ca nu aveau puterea sa lumineze vietile orasenilor..toti traiau in intuneric,fiind fericiti de linistea in care credeau ca traiesc.nu ma puteam plange nici eu de acest peisaj adormit,deoarece eram persoana careia ii placea foarte mult singuratatea,sau poate ca eram atat de obisnuit cu aceasta senzatie incat chiar ma simteam bine.desi nu eram in acele momente atent la detalii,astazi mi le amintesc foarte bine..imi dau seama ca viata acelui oras intunecat a fost un cosmar,dar,iata un lucru ciudat:astazi mi-ar placea sa revin in acel oras,caci desi traiesc intr-un loc foarte luminos,razele soarelui ma ingrozesc..sunt injunghiat de mii de raze prabusite,fierbinti,care imi strabat acest trup care este inca al meu..simt ca sfarsitul este aproape,caci numai ma pot acomoda cu conditiile de mediu.as vrea sa plang,as vrea sa zbier..as vrea sa fac orice...dar numai am putere,deoarece sunt prizonierul acestei femei care mi-a rapit inima..viitorul meu,pe care mi-l doream cel mai maret,cel mai minunat,iata ca se prabuseste in rapa universala a dezastrului..incerc sa incerc sa ma redresez,sa zbor,dar totul,totul,este in zadar...
    sunt eu,cel care asteapta trecerea ultimelor secunde din propria viata..sunt pe o stanca,alaturi de marea in care mi-am scaldat necazurile,locul unde am imbratisat valurile...alaturi si de tarmul acesta fierbinte,dar placut,caci ma asteapta chinuri si mai nesuportabile..privesc marea,locul unde iubirea ma va ineca in apele sale linistite..voi sfarsi asadar pe fundul oceanului,lovit cu putere de valurile ucigase,poate prea sentimentale,ale iubirii..

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: colectionara de inimi-poveste!

    Mesaj Scris de Bia la data de Joi Aug 20, 2009 7:50 pm

    partea asta a fost foarte trista Sad

    caci numai ma pot acomoda cu conditiile de mediu

    aici ai o mica greseala....mai corect este "nu ma mai pot acomoda..."

    si am mai vazut undeva... "innota"...ei bine...se scrie cu un singur "n", pentru ca "not" nu este un cuvant Smile

    astept si partile urmatoare Smile

    adikady
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 43
    Data de inscriere : 08/08/2009

    scuze pentru greselile gramaticale

    Mesaj Scris de adikady la data de Dum Sept 13, 2009 2:17 am

    ochi tai...
    ochii tai sunt un labirint in care se avanta fiecare aventurier.fiecare cauta fericirea,dar majoritatea cad rapusi de caldura sufletului tau...cine reuseste sa strabata aceast labirint,ajunge intr-un loc sacru-inima ta.acolo gaseste fericirea dorita si uita toate problemele.cine nu reuseste sa iasa din acest labirint,va cadea rapus de atatea incercari,in care a iesit intotdeauna infrant.....
    as vrea sa patrund si eu in ochii de care m-am indragostit,,chiar daca ar fi ultimul lucru pe care l-as face.....chiar daca timpul ar deveni o amintire,as fi totusi fericit pentru ca te-am vazut zambind,si am reusit sa ating o femeie creata din soare....daca voi ajunge in inima ta as zbura peste toate varfurile muntilor,si as sedea pe taramul fericirii,in care toti venereaza numele tau.eu insa iti venerez ochii plini de sclipire......

    in ochii tai am gasit intelepciune,si am reusit sa descopar unele raspunsuri la marile enigme ale omenirii.insa nu mai lasat sa aflu raspunsul la enigma care ma framanta cel mai mult:iubirea...ochii tai mi-au descris atatea lucruri uimitoare.sufletul tau m-a calauzit spre purul adevar despre viata.am ajuns in fata unui copac.era copacul vietii.fructele lor erau oamenii,plantele si animalele.impreuna formau rodul acestei planete..toate erau frumoase,dar in acelasi timp erau diferite.fiecare urma sa-si continue propriul drum la momentul potrivit.dupa ce aveau sa fuga din copacul pe care pamantenii il numesc terra,cadeau prin marele univers.unii cred ca aceste fructe deveneau stricate,dar nu este adevarat.o data cu parasirea copacului capatau o noua forma.din acel moment rolul lor se schimbase.fiecare fruct trebuia sa-si gaseasca un loc potrivit in acest univers.apoi trebuie sa astepte sa creasca si sa devina un copac,si sa dea nastere la noi fructe.acest proces le era cunoscut,pentru ca pe pamant reusisera sa dea nastere la flori si sa transforme copacul intr-o lume minunata plina de viata.asta este viata care ne inconjoara,totul este atat de simplu si de frumos.e adevarat ca unele fructe devin locul ideal al viemilor,stapanii marilor dezastre...dar acestea sunt izolate,pentru ca pamantul este o recolta bogata.....
    vantul sufla cu putere,iar eu am inceput deja sa te caut.am pornit cu mari sperante la marea incercare:singurul obiectiv era acela de a te gasi.as fi dat orice pentru a reusi sa te mai vad macar o data zambind,sa pot din nou explora adancul ochiilor tai....toata lumea mi se parea straina,pentru ca stiam ca aceasta planeta nu era locul potrivit pentru noi doi.....pamantul acesta este desertul,iar tu parca ai devenit o piramida,un loc unde eu incerc sa ajung si sa-mi las sufletul sa se odihneasca pentru totdeauna in acea piramida a inimii tale.soarele e reprezentat de iubirea profunda pe care amandoi o cunoastem si o exprimam.......aceasta este puntea dintre mine si forta care ne-a creat......dar si podul spre viitorul pe care mi-l doresc sa il petrecem impreuna.......
    e atat de greu sa vezi ca nimeni nu te poate ajuta atunci cand ai nevoie.parca toti se transforma in nisip si dispar atunci cand avem nevoie...in aceasta calatorie ma voi orienta dupa lumina soarelui si a stelelor....pentru ca acest cer este de fapt o oglinda care refleta lumina ochilor si a inimii tale.este oglinda sufletului meu,si este foarte fericita...pentru ca este singura care a avut ocazia sa reflecteze cel mai frumos chip ,acela al unei zeite......acesta oglinda nu reflecta doar lumina ta,ea imi arata si mintile intunecate ale pamantenilor,si prin acest lucru ma simt protejat si imi pot continua calatoria.atunci cand cerul plange,eu stau si ma gandesc .stiu in acele momente ca cerul este razbunator,deoarece cineva a incercat sa te supere.sincer,urasc fulgerele.atunci imi dau seama ca oamenii nu merita sa iubeasca ,deoarece intotdeauna gresesc si niciodata nu recunosc acest lucru.......ador zilele insorite si noptile instelate,atunci stiu ca tu esti fericita si ca zambetul tau ocroteste acesta planeta.....cand ai ceva de spus eu intotdeauna aud glasul vantului,si inteleg tot ce vrei sa-mi spui.in acesta lume eu sunt aventurierul care doreste sa atinga marile comori ale universului.pentru mine tu esti cea mi pretioasa comoara.nu vreu sa devii comoara mea.vreau pur si simplu sa stau langa tine in cufarul fericirii si sa ne petrecem toate clipele impreuna,.nu sunt smarald,nu sunt bijuterie.insa ador aceste creatii,chiar daca nu sunt si eu ceva stralucitor.........parca am orbit,dar in acelasi timp cred ca am descoperit lucruri pe care putini oameni le cunosc....te-am descoperit pe tine..insa tu ai fugit.nu stiu inca motivul,iar eu am inceput sa te caut,abia astept clipa regasiri......
    am mers si ma gandeam numai la tine.priveam soarele si lumina lui imi dadea putere....stiam ca el stia unde te aflii,si ca intr-o buna zi te voi regasi.atunci voi putea sa iti admir frumusetea si voi fi din nou fericit...niciodata nu am vazut ochii mai frumosi decat ai tai.imi aminteam foarte bine primele momente ale intalnirii....am inceput atunci sa ma gandesc ca viata ma trimisese intr-un labirint.credeam ca aveam de traversat acel labirint,numai daca eram in stare sa ma gandesc numai la tine.daca reuseam sa trec toate obstacolele aveam sa te intalnesc pe tine,si apoi sa te privesc clipe in sir...stiam totusi ca daca nu reuseam sa te gasesc,viata mea nu mai avea niciun rost...uitasem tot ce stiam pana atunci,in acele momente uitasem pivirea oamenilor,sunetul animalelor si intelesul cuvintelor.in mintea mea stateau doar clipele minunate petrecute langa tine.....stiam ca trebuie neaparat sa te gasesc.ma gandeam ca viata fara tine nu are sens.dupa ce am mers si am strabatut acel pamant necunoscut am vazut o lumina venind catre mine.deodata am auzit vocea ta si m-am trezit in templul iubirii,locul unde noi ne-am intalnit prima oara.aratai superb,iar ochii straluceau foarte puternic....prima data ti-am admirat ochii si eram foarte fericit.ochii tai erau singurul loc unde doream sa ma ratacesc,eram fericit ca te-am gasit din nou....ochii nostrii dansau cele mai exotice dansuri,mainile noastre se jucau,iar gandurile noastre se imbratisau.totul era fericit.ne-am asezat pe doua scaune din acel templu....era unicul loc in care numai noi mai stateam.legenda spune ca inainte ca oamenii sa fie trimisi in inchisoarea de pe pamant petrecusera mult timp in acest templu.astazi ei nu mai stiu unde se afla acest templu.....pentru ca toti au uitat ce e adevarul,speranta si iubirea.toti au pierdut cheile care deschid oric lacas......si nimeni nu le mai poate gasi.eram curios daca erai suparata pe mine,dar nu indrazneam sa te intreb.....dar tu imi stiai gandurile,si mi-ai spus ca esti suparata pe mine,deoarece iti rapisem inima.am incercat sa ma aproprii de tine.m-am apropriat si am vrut sa te vad mai de aroape.credeam ca inimile noastre erau lipite si nu puteau trai separat.....te-am strigat si te-am rugat sa ma lasi sa ma aproprii de tine.erai minunata si am inceput sa-ti spun despre frumusetea ta...am incercat sa spun ca tu erai totul pentru mine.....am incercat sa te imbratisez,dar brusc ai fugit..ai fugit si m-ai lasat singur.am simtit atunci ca inima mea se cutremura.in acele clipe inima mea a explodat ...ai dat foc templului,iar acesta s-a prabusit peste mine.....brusc am inceput sa simt ce inseamna moartea-avea un gust amar...era trist ca trebuia sa parasesc visul meu...eram trist..am crezut ca voi fi nevoit sa te parasesc si nu te voi mai vedea niciodata.....in cateva secunde mi-am inceput o noua calatorie,o calatorie prea timpurie dupa parerea mea..dar atunci nimic nu mai conta.meritam orice pedeapsa,deoarece te-am facut sa suferi....m-am trezit dus intr-o alta dimensiune,...stiam despre ce era vorba....greselile mele m-au trimis la judecata celui care ma crease,iar eu trebuia sa platesc.... finta cu chip de inger si trup de femeie.tu,sa nu uiti niciodata ca exista acea energie purificatoare a iubirii,si daca reusesti sa intri in contact cu ea,devi o farama din fericire.sper sa nu te superi din nou pe mine si sa ma intelegi.aceasta energie este acum in tine,si de aceea incerc sa explorez acest spatiu infinit de frumos...ochii tai nu ascund lacrimi,ei nu cunosc amintiri neplacute. sa privim in urma....sa vedem care sunt persoanele care au avut grija de noi si acum se afla in pericol.sa ne intoarcem si sa-i ajutam.sa ne continuam apoi drumul impreuna,pentru ca numai asa sansele de victorie ar fi mult mai mari.....sa nu ne gandim ca nu avem obligatii,ca trebuie neaparat sa castigam...dar oare in viata asta cine e invingator?toti avem o viata,pe care intr-o zi o pierdem datorita propriilor greseli.relatiile de iubire dintre oameni?o gluma,pentru ca contin un strop de fericire,foarte greu de gasit......si intr-o zi se ofileste precum sufletul omului si ramane o simpla amintire,pentru cei ce ne vor urma pasii,gandurile si aventurile...stau si privesc tacut in jur..viata parca s-a schimbat din momentul cand te-am vazut.inaine de a te intalni,oamenii erau pentru mine doar simple umbre.acum,ii pot observa mai bine,si incerc sa vorbesc cu ei despre tine.persoanele care ma pot ajuta,care te cunosc si vorbesc atat de frumos despre tine,ma fascineaza.sunt convins ca ei stiu mult mai multe decat mine,si de aceea ma pot ajuta.inainte ii uram,acum ii admir.intotdeauna mi-a placut calatoria spre stiinta,dar intotdeauna greseam drumul.acum mi-am descoperit drumul meu,si vreau sa spun ca este presarat cu iubire si cu momentele placute petrecue langa tine...iubirea este cheia spre stiinta,spre adevar....momentan nu sunt pregatit sa te intalnesc.trebuie mai intai sa discut cu prietenii tai si sa aflu cat mai multe.apoi voi pleca intr-o scurta calatorie,pentru a intelege mai bine ceea ce simt.momentan esti suparata pe mine,si orice discutie nu isi are rostul,pentru ca oricum tu nu vei accepta ceea ce eu cred.invoc ingerii,invoc aceste forte care au creat aceasta lume,sperand ca ma vor ajuta...atunci cand voi avea si sprijinul lor,voi veni spre tine.atunci voi deschide cufarul amintirilor,voi trimite toate sentimentele spre tine.nu stiu de ce ai decis sa fugi,dar momentan am nevoie de timp.pentru ca acest salt este foarte greu de facut si foarte important...cred ca va urma o perioada grea,in care voi fi nevoit sa studiez legile sacre ale acestui univers,care este creat din iubire..privesc din nou in jurul meu.observ cateva sclipiri care vin spre mine.sunt sperantele inimii mele.inca mai cred ca voi putea reusi,desi drumul este foarte lung.ti-as pronunta numele,dar atunci m-as ineca in lacrimi.sunt convins ca nu-l voi uita niciodata,pentru ca el este inceputul unui nou ideal.de azi nu mai am nevoie de bani,de descoperiri stintifice.de azi nu ma mai gandesc la ceea ce erau visurile mele.de azi nu mai conteaza cat e ora,sau in ce loc ma aflu.din acest moment am nevoie de tine.... urasc momentele cand trebuie sa spun nu,atunci cand trebuie sa spun da.urasc momentele cand trebuie sa fac un pas inapoi.lacrimile,nu mai au nici ele curaj sa ma paraseasca..ori se temeau de lumea aceasta,ori nu mai aveau puterea sa cada.eram obosit,dar stiam ca trebuie sa lupt in continuare....acum,cand aproape pierdusem totul,nu stiam ce este frica.trebuia sa lupt,trebuia sa castig...sa castig razboiul cu mine......lupta era infricosatoare,dar trebuia sa se intample.....

    Continut sponsorizat

    Re: colectionara de inimi-poveste!

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mar Noi 21, 2017 9:39 pm