Fantasy-World

Lumea imaginatiei tale

Ultimele subiecte

» ID`uri
Vin Aug 20, 2010 4:30 pm Scris de LiOnX

» Sa ne cunoastem
Vin Aug 20, 2010 4:15 pm Scris de LiOnX

» Cine ai fost intr'o viata anterioara?
Lun Iul 05, 2010 10:42 pm Scris de dark angel

» Poti prezice viitorul?
Lun Iul 05, 2010 10:35 pm Scris de dark angel

» Cu ce baiat din Twilight te potrivesti?
Lun Iul 05, 2010 10:30 pm Scris de dark angel

» Poezii.
Vin Iun 25, 2010 1:08 am Scris de LiOnX

» Ce spune scrisul tau despre tine?
Vin Iun 25, 2010 12:29 am Scris de LiOnX

» Alb / Negru
Joi Iun 24, 2010 12:42 am Scris de LiOnX

» Ce melodie asculti acum?
Joi Iun 24, 2010 12:35 am Scris de LiOnX

Navigare

Top postatori

Bia (143)
 
adikady (43)
 
The Role Model (41)
 
Yuuki Kurosu (24)
 
zero kiryu (23)
 
zalmoxis (18)
 
Sandra (17)
 
Mm<3 D.Love (14)
 
Aikad (13)
 
Twilight.Drug (11)
 

Parteneri

forum gratuit

    Canta-mi povestea [DRAMA]

    Distribuiţi
    avatar
    The Role Model
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 41
    Data de inscriere : 04/07/2009
    Varsta : 27

    Canta-mi povestea [DRAMA]

    Mesaj Scris de The Role Model la data de Dum Iul 05, 2009 2:00 am

    CÂNTĂ-MI POVESTEA


    Îşi amintea totul şi acum, ca şi cum ar fi fost ieri. În realitate, nici nu mai ştia cât timp se scursese de atunci. Trecuseră zile şi nopţi în aceeaşi banalitate şi monotonie bolnăvicioasă şi paranoică. Sticlă după sticlă, ţigară după ţigară, gram după gram... Îşi petrecea tot timpul cât era treaz pe pervazul ferestrei, privind în gol sau plângând fără zgomot, fumând şi bând în neştire, sau în colţul camerei, cu lumina stinsă, ascultând a mia oară aceeaşi melodie care îl distrugea psihic din ce în ce mai mult. De dormit, dormea puţin, beat şi îmbuibat de fum, pentru a se trezi după doar câteva ore, transpirat şi plângând şi a se reapuca de aceleaşi obiceiuri care îl nenoroceau puţin câte puţin...


    - Cătă... Cătă...
    Bătăile în uşă nu primiră niciun răspuns nici a şasea oară. Băiatul din dreptul ei devenise de-a dreptul îngrijorat. Chiar şi beat sau drogat, Cătă tot găsea cumva drumul până la uşă pentru a deschide, mai ales când era vorbea de el, prietenul lui cel mai bun!
    - Cătă! urlă el. Deschide uşa sau o sparg, ai cuvântul meu!
    Era un băiat înalt, slab, de vreo 20 de ani, cu trăsături faciale comune, neras de câteva zile şi cu o privire obosită, ca şi cum nu ar fi dormit cu o noapte înainte. Pe cap avea o şapcă cu cozoroc larg, de rapper. De fapt, acesta părea şi stilul predominant în costumaţia băiatului, care mai purta un tricou negru, lărguţ, pe care scria "20cm Records". Îl cumpărase chiar cu Cătălin la un concert "Paraziţii" în Suburbia, acum nu mai mult de un an. Blugii de un albastru închis strident erau lărguţi şi cu turul jos, iar skaterii albi din picioare completau ţinuta impecabil. Avea ochii albaştri, de un clar ieşit din comun şi un păr castaniu, semi-ondulat. Acest lucru nu se vedea, însă, acum, deoarece băiatul avea părul tuns scurt şi comod, în ton cu vara.
    - Cătă, sparg uşa! ţipă băiatul şi mai tare, ca ultim avertisment, în vocea lui citindu-se frica.
    O bătrânică ieşi din apartamentul de vizavi privind cu insistenţă la scenă, fără niciun pic de jenă şi fără să spună nimic. De altfel, băiatul era sigur că şi de uşile celorlalte apartamente erau lipite multe perechi de urechi, pentru că niciunul din vecinii lui Cătălin nu-l plăceau pe acesta, spunând despre el că e un "drogat care le vandalizează scara blocului". Cristi ştia mai bine cine erau nesimţiţii care scriau cu graffiti toate acele cuvinte prin scara blocului şi prin lift şi care erau responsabili pentru seringile goale de la etajul 10. Şi pentru geamurile sparte de la parter şi câte şi mai câte. Era un grup din care făcea parte şi băiatul administratorului, dar cine era Cristi să îi trezească pe toţi moşii ăştia la realitate? Cine l-ar fi crezut? Prietenul lui cel mai bun era văzut cum era văzut de locatarii scării de bloc şi nu mai ieşise din apartament de aproape 2 săptămâni.
    "N-ai cu cine", îşi zise Cristi în gând.
    Îşi plimbă ochii de la băbuţa care privea de după uşa apartamentului ei scena fără absolut nicio expresie pe chip, ca şi cum ar fi asistat la căderea unei frunze toamna, la unica fereastră de pe etaj, căreia acum îi lipsea un geam, pentru a ajunge cu privirile din nou la uşa lui Cătă.
    "Deschide, mă, trăiască ţie, spre binele tău..." aproape că se milogi Cristi în gând de prietenul său cel mai bun, care, evident, nu avea cum să-l audă.
    O privi cu un zâmbet fals pe bătrânică şi bâjbâi ceva de genul "Are somnul greu", după care se întoarse de-a dreptul înfricoşat din nou spre uşă. Stătu câteva secunde în cumpănă şi se îndepărtă de uşă, lăsând senzaţia că va pleca. Nu se întâmplă asta, căci în clipa imediat următoare lovi puternic cu piciorul uşa de lemn slab a lui Cătă, care crăpă în zona centrală. Îşi luă decis un avânt mai mare şi se aruncă cu umărul în partea pe care deja o slăbise, trecând de-a dreptul prin uşă şi rostoglindu-se pe podeaua apartamentului. Bătrânica dispăruse de la uşă, semn că intrase la loc în casa ei.
    Cristi se ridică şi se scutură de praf şi aşchii. Umărul îl durea de la impact, iar mâna dreapta îi era zgâriată destul de rău, undeva aproape de cot. Noroc că pielea era mai groasă în zona aceea şi lemnul care îl rănise nu ajunsese la vreun vas de sânge. Apartamentul lui Cătălin era simplu, modest, dar, mai ales, comod. Ideal pentru un student care oricum îşi petrece majoritatea timpului în afara casei. Era alcătuit din două camere mari şi o bucătărie micuţă şi o baie. Singurele elemente din casă pe care şi le dorise Cătă atunci când se mutase aici au fost cele ce ţin de strictul necesar: un pat mare, un dulap încăpător, un birou pe care să lucreze şi unde să-şi ţină calculatorul, o masă cu două fotolii şi un televizor în sufragerie. Plus, evident, aparatele electrocasnice esenţiale: aragaz, frigider, maşină de spălat şi ce mai trebuia. Bine punctat, însă, "era". Acum, apartamentul era într-o stare deplorabilă. Praful se depusese peste tot, peste tot erau gunoaie, sticle goale, chiştoace strivite şi pachete de ţigări goale, şerveţele, resturi de mâncare, pete de sânge...
    "SÂNGE?!!!" făcu Cristi ochii mari, privind petele mari şi roşii din mijlocul camerei de zi.
    Erau proaspete, asta se vedea cu ochiul liber, deci Cătălin era pe undeva prin casă, cu şanse de supravieţuire. O luă la fugă spre camera lui, dar nu era acolo. Muzica, însă, mergea, fixată pe aceeaşi eternă melodie care îl întrista de fiecare dată când o asculta.
    - Cătă! Unde eşti, mă, trăiască ţie? urlă Cristi, pe un ton plângăreţ.
    Îl curpinsese disperarea de-a dreptul. Prietenul său cel mai bun era într-o situaţie critică undeva în casă, sângerând abundent...
    - Baia! realiză Cristi şi se repezi ca o nălucă spre fundul casei.
    Deschise uşa şi, în cadă, găsi un Cătălin alb ca varul, incapabil să mai scoată vreun sunet inteligibil, dar mişcându-şi, parcă cu încetinitorul, buzele, dornic să îi spună ceva prietenului său cel mai bun. Mâna stângă era roşie complet, imobilă, atârnând pe marginea căzii, iar mâna dreaptă încă ţinea o lamă între degete. Culmea era că, deşi Cătălin era mai mult mort decât viu, el îşi conducea decis lama spre mâna stângă, decis, parcă, să termine ce a început. Iar ochii săi parcă îi cereau iertare lui Cristi.

    Va urma...

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: Canta-mi povestea [DRAMA]

    Mesaj Scris de Bia la data de Dum Iul 05, 2009 2:45 am

    ma intreb ce l-a facut pe Catalin sa o ia pe aceasta cale

    din cate am citit, era capabil sa se intretina singur fara niciun ajutor ceea ce inseamna ca avea capul pe umeri; nu imi pot imagina ce l-a putut determina sa lase totul deoparte si sa se gandeasca la sinucidere

      Acum este: Mar Noi 21, 2017 9:53 pm