Fantasy-World

Lumea imaginatiei tale

Ultimele subiecte

» ID`uri
Vin Aug 20, 2010 4:30 pm Scris de LiOnX

» Sa ne cunoastem
Vin Aug 20, 2010 4:15 pm Scris de LiOnX

» Cine ai fost intr'o viata anterioara?
Lun Iul 05, 2010 10:42 pm Scris de dark angel

» Poti prezice viitorul?
Lun Iul 05, 2010 10:35 pm Scris de dark angel

» Cu ce baiat din Twilight te potrivesti?
Lun Iul 05, 2010 10:30 pm Scris de dark angel

» Poezii.
Vin Iun 25, 2010 1:08 am Scris de LiOnX

» Ce spune scrisul tau despre tine?
Vin Iun 25, 2010 12:29 am Scris de LiOnX

» Alb / Negru
Joi Iun 24, 2010 12:42 am Scris de LiOnX

» Ce melodie asculti acum?
Joi Iun 24, 2010 12:35 am Scris de LiOnX

Navigare

Top postatori

Bia (143)
 
adikady (43)
 
The Role Model (41)
 
Yuuki Kurosu (24)
 
zero kiryu (23)
 
zalmoxis (18)
 
Sandra (17)
 
Mm<3 D.Love (14)
 
Aikad (13)
 
Twilight.Drug (11)
 

Parteneri

forum gratuit

    Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Distribuiţi
    avatar
    The Role Model
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 41
    Data de inscriere : 04/07/2009
    Varsta : 27

    Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de The Role Model la data de Dum Iul 05, 2009 1:53 am

    DON JUAN CEL LICEAN
    Capitolul I
    CEL MAI FRUMOS BĂIAT


    “Există un moment şi un loc pentru toate, şi acela se numeşte “liceu”” (Chef, South Park)

    Era o zi călduţă de toamnă ca oricare alta. Vântul adia uşor, mişcând frunzele uscate de pe trotuar, care parcă se alergau câteva secunde, după care se întindeau pe caldarâm, obosite de efortul depus. Soarele îşi arunca primele raze de după blocurile de un gri mohorât din cartierul Colentina. Cei câţiva nori care acoperiseră luna pe parcursul nopţii dispăreau încetul cu încetul, mistuindu-se în depărtări. Vremea era mai mult decât frumoasă pentru o zi de toamnă şi aşa şi trebuia să fie. Deoarece nimeni nu vrea să aibă condiţii meteorologice precare într-o zi ca aceasta. Nu era o zi ca oricare alta. Era 15 septembrie. Astăzi şcoala îşi deschidea porţile pentru unii elevi, iar pentru alţii şi le redeschidea. Era, însă, şi cineva mai emoţionat decât orice prichindel de clasa I sau boboc de a IX-a...
    Într-un apartament spaţios din zona Colentinei, de pe o străduţă lăuntrică din spatele blocurilor de la bulevard, în camera cea mai din fund, dormea dus un băiat de vreo 15 ani. Pătura era adunată şi făcută ghem sub picioarele băiatului, semn că se dezvelise de cald în timpul nopţii. Într-adevăr, era o atmosferă destul de încinsă în cameră şi niciun geam deschis. Băiatul dormea într-o pijama formată dintr-o pereche de pantaloni scurţi albi şi un tricou gri cu două dungi subţiri, verticale şi albe în partea dreaptă, chiar peste claviculă. Era destul de înalt pentru vârsta lui şi cam slăbuţ. Figura lui, însă, avea trăsături foarte plăcute, băiatul fiind, fără exagerare, de o frumuseţe deosebită. Părul era tuns inegal şi era foarte ciufulit acum, după ce se răsucise toată noaptea, în somn. Pielea feţei era foarte îngrijtă, puţine coşuri arătându-şi moţurile albe pe suprafaţa ei, deşi băiatul era în plină pubertate. Părul facial era neras de câteva zile şi oricum era prea puţin să se poată vorbi de vreun discomfort vizual pentru cei cu care interlocuta. Una peste alta, pe o scară de la 1 la 10, băiatul era de 9.80...
    Somnul băiatului nu mai dură mult timp, deoarece la puţin timp după ce minutarul ceasului de pe peretele din cameră trecu de numărul 12, având orarul în dreptul cifrei 7, în cameră, aprinzând lumina într-un mod barbar şi inuman, intră mama...
    - Haide, Robi, e timpul să te scoli, zise ea ferm, în timp ce aprindea calculatorul şi se aşeza în faţa lui, pe scaun.
    Singurul răspuns primit fu un mormăit foarte neprietenos. Urmară câteva minute de tăcere, timp în care Robi căută plapuma în jurul lui, pipăind cu mâinile de câte 4 ori în aceleaşi 3 locuri, sperând să se întâmple o minune. Nu se întâmplă. Mormăi ceva mai uman, după care, resemnat, îşi socase de sub cap perna, trântindu-şi-o peste faţă. De menţionat că în aceste minute, nu îşi mişcase nici măcar un centimetru de piele de pe alte părţi ale corpului, în afara mâinilor.
    După ce lăsă băiatul să se chinuiască, mama se ridică de pe scaun, se aşeză lângă băiat, îi smulse decisă perna din mână, iar Robi reacţionă imediat, mugind ca un taur înjunghiat şi agitându-şi mâinile în direcţia în care dispăruse perna.
    - Haide, Robi, încetează cu circul... Tu mi-ai zis să te trezesc la 7, zise mama pe un ton calm, dar ferm, dezmierdând cu o mână părul băiatului.
    De data aceasta, Robi mârâi, asemeni unui câine forţat să facă ceva ce nu îi place şi, într-un final apoteotic, deschise ochii pe jumătate. Deschise gura, să zică ceva, ridicând în sus şi arătătorul de la mâna dreaptă, dovadă că era ceva important. După câteva zeci de secunde, timp în care stătu parcă în cumpănă, dacă să zică sau nu ce avea de gând, închise ochii, gura, lăsă degetul jos şi se răsuci pe o parte, culcându-se la loc.
    Mama cedă, se ridică şi se aşeză din nou în faţa calculatorului, deschizându-şi e-mail-ul. Chinurile băiatului erau, însă, departe de a se fi terminat. În cameră pătrunse şi sora lui Robi. Era o fată de 17 ani, cu un păr lung, negru şi strălucitor, întins cu placa încă din seara precedentă. Avea aceleaşi trăsături faciale ca şi fratele ei. Şi cel care se uita la mama lor, putea să vadă de la cine moşteniseră cei doi întreaga faţă. Parcă nici nu ar fi avut tată! Doar ochii verzi ai lui Robi nu se regăseau pe figura mamei lui. Fata, însă, era identică cu mama ei. Ca şi Robi, şi fata era înaltă şi slabă, cu nişte picioare lungi şi frumoase, răsărind din pantalonaşii foarte scurţi şi mulaţi de pijama de un galben de banană. Tricoul verde cu două dungi la fel de galbene, verticale şi subţiri, pe clavicula dreaptă a fetei, destul de strâmt, delimita forma sânilor ei, nici mari, nici mici, ci aşa cum le plăcea tuturor băieţilor (Robi îi zicea foarte des “dacă nu ai fi sora mea... Doamne, ce ţi-aş face...”). Cei doi erau adevăraţi zei printre oamenii de rând, cu mama lor în frunte, care la vârsta de 42 de ani, încă se mai prezenta minunat.

    Va urma...

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Bia la data de Dum Iul 05, 2009 3:31 am

    hm...deci stai ca n-am inteles
    intai spui
    Era o zi călduţă de toamnă ca oricare alta.
    , iar apoi
    Nu era o zi ca oricare alta.
    ai fost putin cam nehotarat aici, sau nu am inteles eu ideea.
    in rest imi place, e descris bine; se presupune ca actiunea se contureaza in jurul lui Robi, desi amandoi sunt de o frumusete rapitoare;
    sunt curioasa ce o sa se intample mai departe...
    avatar
    Twilight.Drug
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 11
    Data de inscriere : 06/07/2009
    Localizare : Acolo unde ma duce gandul, unde se termina pamantul si mai concret in Orasul fara suflete.

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Twilight.Drug la data de Lun Iul 06, 2009 4:16 am

    Nici nu stiu cum am citit, am devorat toul in cateva minute. Imi place tare mult. Don Juan cel Licean se anunta a fii un fic plin de umor.
    Robi e minunat, seamna la descrierea faciala cu HP Very Happy . Se pare ca sora sa e si ea minunata. Cum ai si scris niste zei Very Happy .

    Abia astept sa vad continuarea!
    avatar
    The Role Model
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 41
    Data de inscriere : 04/07/2009
    Varsta : 27

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de The Role Model la data de Lun Iul 06, 2009 5:01 am

    Fata aruncă o privire miloasă fratelui ei, care aţipise la doar câteva secunde după ce se întorsese pe o parte şi se aşeză lângă el, exact unde stătuse şi mama, cu doar câteva minute înainte. Îl zgâlţâi uşor după care îi spuse pe un ton ferm:
    - Scularea, piticot, mai avem doar trei ore până la începutul festivităţii!
    Buzele băiatului se mişcară de două ori, menţinând poziţia şi nedeschizându-şi ochii, formând un cuvânt pe care fata nu îl auzi.
    - Ce? întrebă ea, nedumerită.
    Robi repetă mişcarea.
    - Ce zici, mă? zise ea, din nou, un pic iritată.
    Robi o apucă de ceafă, trăgând-o cu blândeţe spre gura lui, unde fata îşi poziţionă urechea.
    - Ca-fea, zise băiatul, şoptind.
    Fata zâmbi şi zise, tot şoptit, la urechea băiatului:
    - Este.
    Apoi se ridică şi, în timp ce părăsea camera, zise, la fel de ferm:
    - Acum, mişcă.
    Mama continuă să lucreze la calculator, verificând e-mail-uri şi scriind altele, sau completând nişte rubrici cu cifre în tabele, iar Robi rămase în aceeaşi poziţie alte câteva minute. Într-un final, se ridică în fund, sprijinindu-se, însă, în mâini. Deschise ochii pe jumătate, căscă, mai căscă o dată, după care deschise ochii de-a binelea, scuturându-şi faţa. Îşi căută papucii cu privirile prin cameră, nu-i găsi, dar asta nu îl împiedică să se ridice în picioarele goale. Porni cu greu, spre bucătărie, mişcându-se încet şi maşinal. Drumul i se păru mai lung ca în orice alt moment al zilei. În bucătărie, îşi luă o cană din maşina de spălat vase, apucă decis filtrul de cafea, umplu cana, după care îşi puse trei linguri cu vârf de zahăr. Se târî înapoi, în sufragerie, se aşeză pe canapea şi privi absent ştirile PRO TV de dimineaţă, în timp ce îşi sorbea cafeaua.
    După vreo 15 minute, părea că se mai trezise. Lăsă cana pe masa din sufragerie şi se întoarse în camera lui, mişcându-se, parcă, ceva mai energic. Deschise uşa dulapului şi se apucă să caute prin haine, cu migulozitate şi atenţie să nu cumva să le şifoneze pe cele pe care nu avea să le poarte. Îşi scoase din dulap şi aşeză cu grijă pe birou un tricou cu dungi orizontale, în două nuanţe de verde (închis şi deschis), o pereche de blugi conici, de un albastru foarte închis, şosete, boxeri, precum şi o curea albă, de piele, cu nişte simboluri japoneze negre desenate pe ea.
    Între timp, sora lui ieşise din baie, cu un prosop mare, alb, înfăşurat în jurul ei. Robi intră şi el, cum termină de aranjat hainele. De acolo ieşi doar 30 de minute mai târziu (stătuse mai mult decât sora lui), dar proaspăt ras, mirosind frumos şi spălat pe dinţi. Purta un prosop la fel de alb, dar mai mic, în jurul taliei. Mama plecase din camera lui, între timp, aşa că Robi deschise WinAMP-ul. Pe ritmurile lui Justin Timberlake (“Sexy Back (feat. Timbaland)”), Robi se îmbrăcă şi plecă înapoi, în bucătărie. Aici, mama şi fiica îşi savurau cafeaua, discutând despre frizura surorii lui Robi. Robi îşi puse într-o farfurie două ochiuri bine prăjite, luă sarea şi două felii de pâine şi se aşeză şi el la masă. Mâncă repede şi plecă să îşi aranjeze freza, în timp ce femeile tot nu schimbaseră subiectul. După vreo 10 minute, ieşi din baie, cu frizura bine aranjată şi strigă la sora lui:
    - Simona! Eşti gata?
    - Da, stai două minute, răspunse aceasta din camera ei.
    Robi se duse în camera lui, îşi luă mobilul şi MP3-player-ul, pe care le înghesui în buzunare, şi se aşeză pe jos, încălţându-se cu converşii lui albi, împânziţi cu simboluri japoneze negre. Se admiră în oglindă (îi stătea foarte bine aşa cum era îmbrăcat) şi ieşi din nou în hol, de unde o strigă din nou pe sora lui, de data asta, cu o notă de iritare în glas:
    - Simona! Eşti gata, mă?
    - Vin, vin! se auzi glasul Simonei.
    Simona apăru şi ea, ieşind vijelios din cameră.
    - Mi-ai văzut mobilul, piticot? întrebă ea, agitată şi privind în toate direcţiile.
    Robi nu-i răspunse, în schimb, îşi scoase mobilul lui, butonă ceva pe el şi, curând, din baie, se auzi începutul melodiei “Still D.R.E. (feat. Snoop Dogg)” a lui Dr. Dre. Simona fugi în baie, îi închise lui Robi, îşi înghesui mobilul în buzunar şi zise, zâmbind:
    - Hai să mergem.

    Va urma...

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Bia la data de Lun Iul 06, 2009 5:08 pm

    ce bine se inteleg cei doi, mai rar frati care sa se inteleaga asa =]]
    imi place stilul lui Robi de a imbraca :>
    sa vedem ce cuceriri va face don Juan al nostru :>
    avatar
    Twilight.Drug
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 11
    Data de inscriere : 06/07/2009
    Localizare : Acolo unde ma duce gandul, unde se termina pamantul si mai concret in Orasul fara suflete.

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Twilight.Drug la data de Mar Iul 07, 2009 11:14 pm

    Povestea continua! Very Happy
    Ce bine se inteleg Siomna si Robi, cam ciudat... ma asteptam sa apara diferente si sa se cam ciondaneasca.
    Acum nu ca vreau sa par cicalitoare sau mai stiu eu cum, dar sincer n-ar fi sunat mai bine cu perechea de convers alba, decat conversii? In fine.
    Mi-a placut, sa vedem ce se intampla la scoala Very Happy
    avatar
    The Role Model
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 41
    Data de inscriere : 04/07/2009
    Varsta : 27

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de The Role Model la data de Mier Iul 08, 2009 4:54 am

    Ca şi fratele ei, Simona, era îmbrăcată foarte la modă. Purta tot blugi conici, mai strâmţi decât ai lui Robi şi de un gri foarte deschis, de sub care ieşeau nişte converşi de culoare mov. Tricoul era strâmt pe corp şi la gât, fără mâneci şi ajungea până peste buzunarele de la blugi. Pe tricou era desenat, cu negru, conturul figurii lui Marilyn Monroe, pe un fundal tot mov. Părul era lăsat să i se reverse peste umeri, strălucind în bătaia becului.
    - Hai, zise şi Robi.
    - Mama, plecăm! strigă Simona şi mama celor doi apăru din sufragerie, îmbrăcată tot în pijama.
    - Pa, copii, aveţi grijă de voi, zise ea, pupându-i pe cei doi pe obraz. Când veniţi?
    - Nu ştim, ne auzim la telefon, zise Simona şi cei doi ieşiră pe uşă.
    Uşa se încuie în urma lui şi cei doi fraţi coborâră scările în tăcere şi ieşiră din bloc. Vremea era cu adevărat minunată afară. Robi ridică privirile spre soare şi zâmbi, mijind ochii, spre el.
    - Ce? îl întrebă Simona.
    - Nimic... E frumos afară, răspunse Robi, melancolic.
    Simona râse amuzată şi îi zise:
    - Hai mai repede... Se adună lumea bună fără noi pe acolo...
    - Lumea bună?... întrebă Robi, nedumerit.
    - O să-i cunoşti... zise şi Simona, misterios.
    Pe drum, Roberto şi Simona vorbiră mult despre liceu, despre muzică, despre liceu din nou, şi puţin despre mâncare. Băiatul era foarte curios cum erau profesorii, elevii, sălile de sport şi fetele din liceu. Simona îi mai răspunsese de câteva zeci de ori la aceste întrebări şi, deşi îi sublinie acest lucru fratelui ei, îi mai răspunse o dată.
    Când ajunseră la liceu, curtea colcăia deja de elevi, deşi mai era o oră până la începutul festivităţii. Simona şi Robi trecură un pic grăbiţi prin mulţimea de elevi, care cu părinţi, care şi cu bunici, care în grupuri (ori se ştiau de ceva timp, ori se împrieteniseră acum), care complet singuri şi izolaţi. Simona îl conduse pe Robi spre terenul de fotbal, care era mai gol decât restul curţii. Exact în mijlocul lui stătea un băiat de vreo 19 ani, înalt, solid şi bine făcut, îmbrăcat cu un tricou mulat gri cu nişte cuvinte negre scrise pe el, cu nişte pantaloni negri, care îi curgeau bine pe picioare şi încălţat cu nişte skateri grei, albi complet. Purta nişte ochelari de soare Police, care îl distingeau de toţi ceilalţi din jurul lui. Îşi ţinea mândru mâinile în buzunar şi privea curtea contemplativ. Simona îl văzuse de la intrare, el doar de când aceasta şi Robi păşiseră pe terenul de fotbal. Băiatul zâmbi la vederea Simonei, şi ea îi întoarse zâmbetul cu unul cât se poate de frumos.
    - Ce faci, panaramo? o pupă băiatul pe Simona pe obraz, strângând-o în braţe, scurt şi amical.
    - Bine, ce să fac? Am venit la şcoală... răspunse Simona, zâmbitoare.
    - Toţi am venit... Ce să-i faci... zise băiatul, zâmbind un pic amar.
    - A, da, tu eşti a 12-a acum, eşti cu stresu’... râse Simona, instigant.
    - Da, foarte comic... se strâmbă băiatul, chipurile, dezgustat, dar zâmbi totuşi, în colţul gurii.
    - Uite, să te mai înveseleşti, îţi prezint pe cineva: el e fratele meu, Roberto... E a 9-a... zise Simona, şovăitor.
    - Ooo... Mi s-a povestit despre tine, îi zâmbi băiatul, întinzându-i lui Roberto mâna dreaptă.
    - El e Dan, dar e cam necioplit uneori... îi zise Simona, chipurile, fratelui ei. Uită să se prezinte...
    - Ea e Simona, dar e cam panaramă uneori... îi zise Dan lui Roberto, izbucnind în râs, iar Simona îi dădu câteva palme pe spate, nu foarte puternice şi oricum, în glumă.
    După ce Simona încetă să îl lovească pe Dan, şi acesta încetă să râdă instigant, fata continuă:
    - Dan e portarul echipei noastre de fotbal... Şi căpitan de anul ăsta... Deşi nu merită să îl laud atâta, la cât de necioplit e...
    Simona luă o mutră supărată, dar Dan nu se lăsă păcălit. Râse încet pentru el şi se întoarse spre Roberto:
    - Şi ia zi, boboc... Ce părere ai de liceu, aşa, după o privire de ansamblu?
    Roberto se pierdu pe moment şi răspunse nesigur:
    - Ce părere pot să-mi fac? Arată bine...
    Simona îşi întrerupse fratele, întrebându-l pe Dan:
    - Ăştiălalţi... Luci, Gabi, Silvia, nu au venit?
    - Niciunul, zise, scurt, Dan.
    Urmară câteva clipe de tăcere, timp în care Dan urmări cu privirea două fete foarte drăguţe, înalte şi destul de sumar îmbrăcate. Cele două îl zăriră şi se grăbiră spre el, ţinându-se de mână. Simona îi întoarse lui Dan o faţă dezgustată şi îl întrebă:
    - Iar astea, frate?...
    Dan râse înfundat şi ridică din umeri. Fetele ajunseră la el şi se grăbiră să îl pupe pe obraz.

    Va urma...

    Bia
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 143
    Data de inscriere : 03/07/2009
    Varsta : 25
    Localizare : Alba Iulia

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Bia la data de Mier Iul 08, 2009 11:31 pm

    cred ca intre Dan si Simona va fi ceva mai mult...
    prea geloasa parea cand le-a vazut pe cele doua tipe Smile)

    oo...Robi e pe a9-a
    asta da viata Smile)
    sa vedem cum se descurca cu fetele :>

    o mica observatie...la descrierea lui Dan, ai folosit cam mult cuvantul "niste";
    in rest e okay, imi place Smile
    avatar
    Yuuki Kurosu
    Young Member
    Young Member

    Numarul mesajelor : 24
    Data de inscriere : 25/08/2009
    Varsta : 20
    Localizare : Unde nu te astepti...

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Yuuki Kurosu la data de Vin Sept 04, 2009 1:16 pm

    Foartea tare!Abia astept continuarea!Alceva nu am ce reprosa!

    Continut sponsorizat

    Re: Don Juan cel licean [COMEDIE]

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Acum este: Mar Iul 25, 2017 12:44 am